Toate expozițiile

Pictez, trăiesc și iubesc în limba română

13 mai 2021 - 27 mai 2021
„Pictura și grafica lui Florin Preda Dochinoiu, unitare stilistic și cu o sursă bine stabilizată a imaginarului, se înscriu în spațiul mare al suprarealismului, dar nu al unui suprarealism crescut pe tulpina contorsionată a academismului, ci pe aceea, organică, a unei trăiri poetice a realului, a unei meditații existențiale suficiente sieși.”
Pavel ȘUȘARĂ

Grafica lui Florin Preda-Dochinoiu sau despre un mit al învingătorului

O relație a de-convenționalizării, în dihotomia realitate-ficțiune, parafează un impuls libertar în grafica lui Florin Preda Dochinoiu. Un mesaj stenic ne induce uimiri habituale, insațiabilul reflexiv e dominanta perceptiv/a-perceptivă a prevalării spontaneității inspirației, doar că un fel de semiundă pozitivă a legii raționalului indică un element aleatoriu al emancipării de excesul vibrant-jubilativ în reprezentarea temelor. La recenta exprimare în spațiul public a talentului artistului, cu expoziția de la Târgu-Jiu.
Se poate vorbi de o idealitate e teluricului în grafica lui Florin-Preda Dochinoiu deși nu e greu intuibilă și alura unui eseu așa-zicând camuflat, dacă am cita acum (În)ger (tuş, peniţă pe carton, 30/21 cm, 1998). O dramă crudă, însă, pare a tălmăci pentru noi realitatea în termenii artei care convertește umanul în metaforă a interstițiilor dintr-un vitraliu al anotimpurilor lumii. Zbor (tuș, baiț pe carton, 33/21 cm, 2018) translează stabilizarea simbolicii primordialului pe canavaua spiritualului ca hiper-text, cuvânt întemeietor-cuvânt jertfitor, în vreme ce onctuosul bine temperat arată mai degrabă cum închiderea/deschiderea spațiului iluzoriu, din lucrarea Birt tras de cai albaştri (temă reinventată, peniţă, tuş, baiţ, vernis pe hârtie, 28/21 cm, 2020), înseamnă o spovedanie lăuntrică într-un abis sufletesc al de-nuanțării impresiunilor realului ca rugăciune disimulată a destinului capitonat cu exemplaritate și excentric.

Destule dintre lucrările lui Florin Preda-Dochinoiu sunt construcții inițiatice în sine, refugii ale eului auctorial convertite în sintagme. Chiar dacă negarea în planul firescului a memoriei, memorabilului, imprimă unor reprezentări spiritul de frondă al artistului, Venețiană () și Idilă () respiră clasicitatea motivelor, a temelor, prin polaritate, alchimia memoriei evocând chiar răstălmăciri existențiale, un angrenaj identitar la purtător, o aderență aproape pătimașă la recuzita incandescentă a emoțiilor simple, directe, nefiltrate prin semnificativul metamorfic.
Lecția de supraviețuire prin artă tinde să devină la Florin Preda-Dochinoiu ipostază matricială iar discursul graficii sale incumbă ceremonialului adevărurilor extatice voluptatea stranie dintr-un clișeu vag-cinetic al mitului învingătorului.

Ionel Bota

Secvenţe video

  • Data: 13 mai 2021 - 27 mai 2021
  • Locație:Palatul Culturii Theodor Costescu, Drobeta Turnul Severin, Jud. Mehedinţi, România
  • Curator/Curatori:Ion Mocioi, Nicolae Dragoş
  • Durată:120 minute
„Pictura și grafica lui Florin Preda Dochinoiu, unitare stilistic și cu o sursă bine stabilizată a imaginarului, se înscriu în spațiul mare al suprarealismului, dar nu al unui suprarealism crescut pe tulpina contorsionată a academismului, ci pe aceea, organică, a unei trăiri poetice a realului, a unei meditații existențiale suficiente sieși.”
Pavel ȘUȘARĂ

Grafica lui Florin Preda-Dochinoiu sau despre un mit al învingătorului

O relație a de-convenționalizării, în dihotomia realitate-ficțiune, parafează un impuls libertar în grafica lui Florin Preda Dochinoiu. Un mesaj stenic ne induce uimiri habituale, insațiabilul reflexiv e dominanta perceptiv/a-perceptivă a prevalării spontaneității inspirației, doar că un fel de semiundă pozitivă a legii raționalului indică un element aleatoriu al emancipării de excesul vibrant-jubilativ în reprezentarea temelor. La recenta exprimare în spațiul public a talentului artistului, cu expoziția de la Târgu-Jiu.
Se poate vorbi de o idealitate e teluricului în grafica lui Florin-Preda Dochinoiu deși nu e greu intuibilă și alura unui eseu așa-zicând camuflat, dacă am cita acum (În)ger (tuş, peniţă pe carton, 30/21 cm, 1998). O dramă crudă, însă, pare a tălmăci pentru noi realitatea în termenii artei care convertește umanul în metaforă a interstițiilor dintr-un vitraliu al anotimpurilor lumii. Zbor (tuș, baiț pe carton, 33/21 cm, 2018) translează stabilizarea simbolicii primordialului pe canavaua spiritualului ca hiper-text, cuvânt întemeietor-cuvânt jertfitor, în vreme ce onctuosul bine temperat arată mai degrabă cum închiderea/deschiderea spațiului iluzoriu, din lucrarea Birt tras de cai albaştri (temă reinventată, peniţă, tuş, baiţ, vernis pe hârtie, 28/21 cm, 2020), înseamnă o spovedanie lăuntrică într-un abis sufletesc al de-nuanțării impresiunilor realului ca rugăciune disimulată a destinului capitonat cu exemplaritate și excentric.

Destule dintre lucrările lui Florin Preda-Dochinoiu sunt construcții inițiatice în sine, refugii ale eului auctorial convertite în sintagme. Chiar dacă negarea în planul firescului a memoriei, memorabilului, imprimă unor reprezentări spiritul de frondă al artistului, Venețiană () și Idilă () respiră clasicitatea motivelor, a temelor, prin polaritate, alchimia memoriei evocând chiar răstălmăciri existențiale, un angrenaj identitar la purtător, o aderență aproape pătimașă la recuzita incandescentă a emoțiilor simple, directe, nefiltrate prin semnificativul metamorfic.
Lecția de supraviețuire prin artă tinde să devină la Florin Preda-Dochinoiu ipostază matricială iar discursul graficii sale incumbă ceremonialului adevărurilor extatice voluptatea stranie dintr-un clișeu vag-cinetic al mitului învingătorului.

Ionel Bota

Secvenţe video